Ziua 1 - Plecarea din Bucuresti

Aglomeratie, mizerie, aer imbacsit si poluat, lume prea multa si urata - sunt, pe scurt, impresiile pe care ni le-a lasat extrem de europeana noastra capitala, Bucuresti. Miercuri seara, pe 6 august, pe la orele 20, ne-am suit in autocarul de Grecia. Cu aceeasi agentie de turism, Christian Tour, au plecat odata cu autocarul nostru, spre aceeasi destinatie, alte doua masini pline de romani - nasol. Am ajuns la vama Giurgiu destul de repede, dupa aproximativ doua ore si un popas la o benzinarie de pe drum. In general, colegii de autocar nu ne-au impresionat placut: unul din ei, de care am sperat din tot sufletul sa scapam pana in Potos, destinatia finala, parea intruchiparea manelistului mioritic cu fitze de Ferentari: galagios, sigur pe sine si extrem de bagacios - purta pe cap o batista legata la ceafa, acoperita cu o sapca alba (Gangsta style), fiind imbracat, bineinteles, intr-un prea frumos trening "made on the ship". In fine, a urmat un drum incomod prin Bulgaria (din fericire, am mers noaptea). Bulgaria pare mai urata, mai murdara si mai marlaneasca decat Romania - impresie explicata si prin locurile in care a oprit autocarul pe drum, o serie de carciumi cu toalete turcesti imputite, care-ti intorceau stomacul pe dos, pentru care trebuia sa mai si platesti (20 de centime sau 1 leu). Singura supriza: aproape de vama cu Grecia, la un magazin gen "cooperativa" de la noi de la tara, se accepta plata in lei si se faceau reduceri pentru romani!

Ziua 2 - Kali mera, Elada!

Pe la 5.30 am intrat in Grecia, prin vama din apropierea orasului Serres. Am mai stat vreo ora la o benzinarie, care, spre deosebire de cele din Bulgaria, aratau din nou ca suntem in lumea civilzata. Pe la 8.30 am ajuns in micuta localitate Keramoti, de unde trebuia sa luam un ferry boat spre Thassos. Odata cu rasaritul soarelui, Grecia a inceput sa ni se arate tot mai frumoasa, cu colinele ei pastelate si muntii nu prea inalti, aproape goi. Pe masura ce inaintam spre mare, peisajul devenea din ce in ce mai cald si mai colorat. Am fost surprinsi sa descoperim sate frumoase, curate, cu casute simple si gradini ingrijite, pline de plante bogate. Totul de o simplitate luminoasa, frusta, fara artificii inutile.

Din Keramoti, am pornit cu ferry boat-ul spre Thassos sau Limenas, orasul-capitala al insulei Thassos. Pescarusii ne-au insotit pe tot drumul...

Dupa jumatate de ora, ne-am apropiat de insula. A urmat un drum cu multe opriri, in autocar. Potos, satul-statiune in care am stat, era cel mai la sud si am fost nevoiti sa asteptam pana cei de la agentia de turism i-au lasat pe toti ceilalti turisti pe drum, in statiunile si vilele lor. Chiar daca distanta intre Limenas si Potos nu era decat de vreo 40 de kilometri, am ajuns unde trebuia de abia pe la 12.30, desi plecasem din Limenas pe la 9.45. Pe drum, insa, culoarea marii, satele si peisajele superbe a facut timpul sa treaca mult mai usor. Pana la finele zilei, ne-am cazat in vila Zografos, in fapt, casa modificata a unui localnic. Am avut un mic incident cu un cuplu de romani, venit cu noi, cazat in aceeasi vila. Noi eram sapte si aveam patru camere, iar in vila erau libere patru camere la etajul I si una la etajul II. Nu stiu cum au facut cei doi momarlani ca au ocupat o camera de la I, astfel incat noi doi am fost obligati sa urcam la II. I-am rugat sa facem schimb inainte de a vedea camera de sus, spunandu-le ca am vrea sa stam alaturi de ceilalti prieteni, la etajul I. In stilul romanesc caracteristic, am fost refuzati categoric. Pana la urma, insa, am nimerit bine. Camera noastra de la II avea vedere la mare, spre deosebire de cele de la I, si avea o bucatarie mica (doua frigidere, plita, oale, pahare, etc.). In plus, gazdele uitasera si telecomanda de la aerul conditionat, pe care nu l-am folosit, insa, desi am fi putut, pentru ca nu am avut nevoie. In mod normal, ar fi trebuit sa platim 4 euro pe noapte pentru aerul conditionat.

Pana seara, am luat pranzul si cina la doua taverne locale, am mers putin la plaja, ne-am mai plimbat prin statiune si ne-am culcat devreme, dupa o noapte petrecuta in autocar. De la inceput, mancarea ni s-a parut excelenta - dovada, platoul de peste si fructe de mare de mai jos.

Ziua 3 - Dezastru cadanesco-manelistic

Dis de dimineata, dupa ce am baut impreuna cafeaua facuta la noi in camera :), am plecat la plaja. Din pacate, cumparasem de la supermarket un pachet de cafea greceasca si am aflat prea tarziu ca este o cafea extrem de slaba pentru noi. Am pus aproape tot pachetul de 100 de grame in ibricul de 1 litru si tot a fost slaba. In cautarea unui sezlong liber, am dat peste un pool bar, un bar unde, daca faceai consumatie, puteai sta toata ziua la plaja pe sezlog, cu acces la piscina, bineinteles. Daca voiai sa faci baie in mare, nu trebuia decat sa cobori pe plaja cativa metri. Preturile erau ceva mai mici decat in restul statiunii - o halba de bere, 2,50 euro, un frappe, 2 euro, muzica mishto, nu prea tare (Gottan Project, jazz latino, soft rock).

Am uitat sa precizez ca manelistul din autocar a ramas tot in Potos, ca si noi. De el si de alti turisti romani la fel de "autentici" am avut parte in seara zilei de vineri. Cei de la Christian Tour, prin agentia partenera din Grecia, ne ofereau posibilitatea de a participa la tot soiul de evenimente de grup, organizate local. Primul dintre acestea era o "seara greceasca", la pretul de 26 de euro de persoana, cu mancare si bautura incluse. Inchipuindu-ne ca vom avea parte de o seara cu muzica si mancaruri traditionale cel putin la fel de bune ca si cele pe care le gustasem deja in tavernele din Potos, am acceptat sa mergem. "Festinul" trebuia sa aiba loc in satul Theologos, aflat la vreo 10 km de Potos, in munti. Chiar de la inceput, am asteptat vreo trei sferturi de ora autocarul care trebuia sa ne duca acolo. Prima impresie nu a fost cea mai buna, localul era total kitch, cu picturi hidoase si penibile pe pereti. A inceput apoi programul artistic, sustinut de trupa "Augustos Fantastikos", doi boscai ratati, esuati in munti, insa cu mari valente artistice. Unul din ei semana izbitor cu Marian Nistor, de la anticul Savoy. A urmat un show de prost gust, cu manele grecesti, cantate de cei doi magnifici, acompaniati de un tip la clape si un altul la bouzouki. Aproape nimic traditional. Groaznic! Am ras cu lacrimi si am plans in acelasi timp pentru banii dati total degeaba, pentru un rahat vulgar de care am incercat din rasputeri sa scapam in Romania. Mancarea a fost oribila, vinul, desi era oferit cu generozitate, era ingrozitor si nu am reusit sa bem nimic. Spectacolul artistic - de doi lei. Singurul bonus: in Romania, cu siguranta nu am mai fi gasit barbati in camasi cu paiete si dansatoare din buric supraponderale, trecute de prima tinerete - unic si fantastic, intr-adevar! Spre deosebire de noi, mare parte din romanii prezenti au apreciat mult "show-ul"! Concluzia? Ne-am hotarat sa nu mai mergem la niciuna din manifestarile organizate la comun pentru romani si, pe viitor, sa punem macar multe, multe intrebari inainte de a accepta astfel de "oferte". Intorsi in Potos, ne-am refugiat la o terasa pe malul marii, unde am baut cocktail-uri ca sa ne treaca supararea. Asa l-am cunoscut pe patronul de acolo, care a ramas cu porecla "My friend", pentru ca de fiecare data cand l-am vizitat ne-a intampinat cu un calduros "Welcome, my friend!" :) si ne-a oferit tot soiul de lucruri din partea casei: shot-uri de Kahlua cu Bailey's, alune, masline, fructe, etc.

Ziua 4 - Uau!

Dis-de-dimineata, am inchiriat o masina ca sa ne facem singuri programul de vizitare a insulei. Un Fiat Doblo cu 7 locuri ne-a costat 140 euro pentru doua zile, adica 20 de euro de persoana. Am inceput sa colindam insula, oprindu-ne acolo unde voiam si unde stiam (din cele citite acasa) ca sunt locuri de vazut.

Am urcat pe coasta de vest, pana in Limenas, capitala insulei. Acolo am luat masa la o taverna superba, Zorba's. Ne-am oprit sa facem plaja pe drum, in apropierea orasului Limenas, la o pensiune in care se intra de pe sosea, Tarsanas. Loc minunat, apa superba!

Am prins si un arici de mare - pe care nu trebuie sub nicio forma sa calci cand esti in apa. Din fericire, unde erau plaje amenajate nu erau si arici! Dupa ce ne-am uitat la el, l-am pus din nou in mare. Am continuat sa coboram din nou spre Potos, in sud. Ne-am mai oprit in:
Skala Maries (pestii sunt in micul golf al oraselului, stateam la o terasa si cei de acolo ii hraneau ca sa ii vedem - si da, apa era chiar atat de limpede, desi avea cativa metri!)

Tripti BeachOraselul Limenaria (cel mai mare din sudul insulei, aproape de Potos)

Seara, ne-am intors acasa, insa nu ne-am culcat pana cand nu am luat cina la taverna preferata si l-am vizitat pe "My friend".

Ziua 5 - In Paradis!

In cea de-a doua zi in care aveam masina la dispozitie, am pornit in partea opusa, spre estul insulei. Peisajele de aici erau mult mai spectaculoase!

Prima oprire a fost la Manastirea Arhanghelului Mihail, manastire de maici construita pe stanca, direct deasupra marii, unde se afla un cui din Crucea lui Iisus. Nu mi-a placut ca la magazinul de acolo se vindeau multe produse care nu aveau nimic de a face cu religia. La intrare, baietii au fost obligati sa se imbrace cu niste pantaloni lungi, oferiti de ei, iar fetele sa isi acopere umerii si sa ia fuste lungi, cu haine tot de la ei.

Ploaia a inceput sa ne urmareasca. Am oprit pe drum tot la o taverna "in salbaticie", unde am baut o cafea. Si acolo, marea era absolut superba, se intra in apa direct de pe stanci.

Urmatoarea escala a fost la Alyki, un mic sat unde se gasesc ruinele unei cetati antice (chiar pe tarmul marii) si ale unei biserici de la inceputurile crestinismului. Din nefericire, aici ne-am intalnit cu grupul nostru de romani, care faceau si ei un tur al insulei in cadru organizat. Bineinteles, desi ghidul i-a rugat sa nu se suie pe ruine, cativa au tinut musai sa se imortalizeze in chip de statui. Stupid! Am inteles, din nou, de ce strainii au o parere asa proasta despre noi.

Apoi, coborand de pe soseaua principala pe un drum cu nisip, printr-o padurice, am descoperit Raiul! Paradise Beach! Un loc absolut superb, unde erau doar cateva vilute, ascuse de vegetatie si o taverna. In spate, muntele abrupt - varfurile erau inghitite de norii de ploaie - in fata, o plaja cu cel mai fin nisip, soare, o insulita, apa ca lacrima, valuri superbe...

Ploaia ne-a izgonit, dupa vreo doua ore, din Paradis. Dupa ce am facut o baie in valuri, ne-am uscat cat de cat si am pornit din nou la drum, spre nord. Soseaua trecea prin muntii insulei, asa ca am dat peste o cariera de marmura. Impresionant (chestiile alea mici, care se vad in fotografie, sunt niste excavatoare!)! Se spune ca marmura din Thassos este cea mai alba din lume. Am trecut din nou pe langa Limenas, capitala insulei, iar pe drum ne-am mai oprit in Kallirachi, la un muzeu folcloric, facut intr-o casa pastrata de la 1880.

Dupa o vizita la fabrica de aur Iris Gold (spre dezamagirea noastra, nu am avut acces in fabrica, ci doar la magazin), ziua s-a terminat apoteotic, dupa o ploaie pe cinste, cu un curcubeu pe mare :) Seara, cerul, vazut din camera noastra, a fost splendid. Ce zi!