Pe 3 august, intr-o zi de luni, am plecat din nou, dupa un an de absenta si de asteptare, spre insorita Grecie. De data asta, am pornit la drum deja initiati intr-o parte din tainele ei, asa ca stiam, in parte, la ce sa ne asteptam. Din comoditate, dar si pentru ca nu doream sa avem foarte multe surprize pe drum, am ales din nou agentia Christian Tour si am plecat spre Corfu tot cu autocarul.
La fel ca si anul trecut, ceilalti romani care au plecat odata cu noi nu s-au dezis de vechile obiceiuri. Plecarea din Bucuresti (care ne-a lasat aceeasi impresie de imbacseala si mitocanie) era stabilita pentru ora 16.00, insa a trebuit sa asteptam 20 de minute un grup de 7 persoane care nu au reusit sa ajunga la timp.
Ghida de la Christian Tour ne-a spus ca daca nu vom avea probleme la vama ar trebui sa prindem ferryboat-ul spre insula la ora 7 dimineata. A fost o veste buna, pentru ca ne asteptam, din cele auzite de la altii, sa facem mai multe ore pe drum. Pentru a ajunge in Corfu trebuie sa traversezi, de la est la vest, toata partea de nord a Greciei, insula fiind situata in Marea Ionica, destul de aproape de "tocul" "cizmei" numite Italia.
Din pacate, insa, drumul nostru nu a fost lipsit de suprize neplacute. Desi am sperat ca, dupa un an, Bulgaria s-a schimbat in bine, cat de cat, autocarul nostru a oprit la aceleasi popasuri infecte, cu bude turcesti care iti intorceau stomacul pe dos. In primul din aceste popasuri, cam la jumatate de ora de granita, autocarul nostru s-a... stricat! A trebuit sa asteptam 2 ore pana cand cei doi soferi, domnu' Ovidiu si domnu' Vasile, ajutati de unul din pasageri, mecanic, se pare, si de bulgari, au reusit sa rezolve problema. In ciuda nervilor pe care ni i-am facut, a fost chiar amuzant! Motorul autocarului a fost racit cu apa de la un robinet, apoi uscat cu un foehn de par adus special de bulgari!!! In timp ce soferii si mecanicul incercau sa schimbe cureaua rupta si sa repare ce era de reparat, ceilalti pasageri supravegheau cu ochi de "experti" desfasurarea operatiunilor. 2-3 bulgari, din care unul, care parea sef, avea un nume foarte "bulgaresc" - Ahmed- alergau de colo colo ca sa ii ajute pe romani. Mai tarziu, am aflat ca ajutorul aparent dezinteresat al vecinilor specialisti in muraturi i-a costat pe soferi doar... 150 de euro!
In fine, problema a fost rezolvata, insa am pornit din nou la drum cu 2 ore intarziere fata de celelalte 2 autocare care au plecat odata cu noi din Bucuresti. Nu am reusit sa recuperam nicio ora pe drum...